Învățând de la COVID-19 și construind sisteme alimentare mai rezistente

Pandemia COVID-19 a amplificat o criză umanitară și socio-economică care afectează condițiile de dezvoltare și aduce în prim plan problemele sistematice existente. O astfel de problemă este deficitul aprovizionării cu alimente la nivel mondial în anumite zone și punctele slabe ale sistemelor alimentare. Numărul persoanelor care suferă de foame cronice a fost estimat la peste 800 de milioane înainte de criză, iar acest număr ar putea acum să sară dramatic.

Programul alimentar mondial, laureat al anului 2020 al Premiul Nobel pentru Pace, a avertizat că până la sfârșitul anului 2020, un alte 130 de milioane de oameni s-ar putea confrunta cu foamete, în parte din cauza pandemiei COVID-19 și a eforturilor de limitare a răspândirii acesteia. Construirea unui sistem alimentar durabil este, prin urmare, crucială pentru a progresa către obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU.

Probleme cu sistemul alimentar au existat înainte de pandemie, cu, aproximativ 11% din populația mondială din 2017 suferă de foame. Subnutriția a crescut din 2014 din cauza conflictelor, variabilității climatice și extreme și este cea mai răspândită în Africa subsahariană (unde atinge 23.2% din populație), Caraibe (16.5%) și Asia de Sud (14.8%). Se preconizează că schimbările climatice vor crește prețurile agricole și vor expune încă 77 de milioane de oameni la riscurile foamei până în 2050, punând astfel în pericol obiectivul ONU de dezvoltare durabilă de a pune capăt foametei globale.

Pandemia COVID-19 a amplificat aceste probleme, solicitând acțiuni urgente. Pentru a explora modul în care lumea se poate recupera din criză în mod durabil, Consiliul Internațional pentru Științe (ISC) și Institutul Internațional pentru Analiza Sistemelor Aplicate (IIASA) s-au asociat pentru a crea un Platforma științifică consultativă - pentru consultare, deliberare și colaborare între oamenii de știință, factorii de decizie politică și reprezentanții societății civile.

Sistemele alimentare nu numai că afectează problemele legate de sărăcie și securitatea alimentară, ci se află și în centrul provocărilor de durabilitate, inclusiv pierderea biodiversității, încălzirea globală și impactul aferent schimbărilor climatice. Pentru a trece la un sistem alimentar mai rezistent, dietele, productivitatea terenurilor, reglementarea utilizării terenurilor și politicile comerciale internaționale necesită reforme fundamentale.

Potrivit Comisia Europeană, sistemele alimentare reprezintă astăzi aproape o treime din emisiile globale de GES, epuizează un număr mare de resurse naturale, duc la pierderea biodiversității, provoacă efecte negative asupra sănătății (datorate subnutriției și supra-nutriției) și privează toți actorii, în special producătorii primari, de rentabilitate economică corectă și mijloace de trai.

Potrivit lui Petr Havlik, director interimar al programului de servicii și management al ecosistemelor la IIASA, nu există niciun glonț de argint. În schimb, lanțurile de aprovizionare cu alimente au nevoie de o creștere a comerțului cu bunuri agricole și de o creștere durabilă a randamentelor culturilor. Guvernele trebuie să lege în mod explicit eforturile de creștere a recoltei de culturi și pășuni măsuri legale pentru a proteja pădurile, savanele și turbăriile de transformarea în agricultură. Închiderea decalajului alimentar este, de asemenea, crucială și va necesita o reducere substanțială a ratelor cererii. Acest lucru necesită reducerea pierderilor de alimente și a deșeurilor, schimbarea dietei consumatorilor cu carne bogată către alimente de origine vegetală și evitarea oricărei extinderi suplimentare a producției de biocombustibili.

Acest lucru va avea un impact neutru sau pozitiv asupra mediului și va contribui la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la impactul acesteia, inversând în același timp pierderea biodiversității. De asemenea, va asigura securitatea alimentară, nutriția și sănătatea publică, asigurându-se că toată lumea are acces la alimente suficiente, sigure, hrănitoare și durabile pentru a hrăni aproape 10 miliarde de oameni de 2050.

Ameenah Gurib-Fakim, fost președinte al Mauritius, a explicat că producția de alimente este direct legată de ratele de ocupare și de securitatea veniturilor. Ea a mai spus,

„Ceea ce vedem la nivel macro este lumea, o țară sau un continent care uneori poate produce suficientă hrană pentru a-și hrăni populația în plină dezvoltare, dar producția și distribuția pur și simplu nu sunt suficiente pentru a eradica foamea.”

Ismail Serageldin, bibliotecar emerit al Alexandriei, a declarat că, pentru a reforma sistemul alimentar, pe măsură ce schimbările climatice devin o preocupare iminentă, este necesară o mai mare atenție asupra cercetării științifice către o agricultură de precizie îmbunătățită. Aceasta înseamnă producerea mai multor culturi, în timp ce se utilizează mai puține resurse prin tehnologia modernă.

Soluții tehnologice propuse în Raportul resurselor mondiale 2019 includ selectarea trăsăturilor de cultură sau utilizarea aditivilor care reduc emisiile de metan de la orez și bovine, formele de îngrășăminte îmbunătățite și proprietățile culturilor care reduc scurgerea de azot. Acest lucru ar putea fi însoțit de procese pe bază de solare pentru fabricarea îngrășămintelor, spray-uri organice care păstrează alimentele proaspete pentru perioade mai lungi și înlocuitori de carne de vită pe bază de plante.

Serageldin a încheiat seminarul web așteptând cu nerăbdare mișcările viitoare. El a abordat modul în care stocarea de date mari și cloud extinde mișcare de știință deschisă, permițând software-urilor să fie mai degrabă un serviciu decât o proprietate. Acest lucru permite accesul global către tehnologii inovatoare și împinge transformările științifice.

În cele din urmă, el a vorbit despre necesitatea de a gândi global și de a acționa la nivel local în legătură cu trăirea cu natura și înțelegerea impactului nostru asupra planetei. El preconizează că generația tânără va duce această inițiativă înainte cu știința, tehnologia, inovația și activismul. Mai exact, tehnologiile digitale, noile biologii și exprimarea împotriva puterilor existente pentru echitate socială și conștientizare a mediului pentru a contribui la construirea unui sistem alimentar mai rezistent, la eradicarea foametei mondiale și la combaterea schimbărilor climatice.

Aflați mai multe despre seminarul web și vizionați online.

Fotografie de Nilotpal Kalita on Unsplash