Transformarea științei deschise într-o realitate globală

Această postare a fost distribuită inițial de Laboratoarele de politici de frontieră în ianuarie 2022, și este postat încrucișat cu permisiunea lor.

Conturarea paradigmei științei deschise a fost realizată în mare parte prin munca academiilor naționale, a uniunilor și asociațiilor științifice internaționale și a organismelor conexe care sunt reprezentate în membrii Consiliului Internațional al Științei (ISC). Finanțatorii naționali și regionali ai științei au susținut din ce în ce mai mult imperativul științei deschise, investind în infrastructuri de sprijin și promovând publicarea cu acces deschis ca o condiție a finanțării. Acum, UNESCO a luat atitudine pentru a oficializa aceste tendințe la nivel internațional prin Recomandarea sa privind știința deschisă. În ciuda lacunelor din acest document, acesta ar putea avea unele rezultate pozitive importante.

În primul rând, mobilizarea cu succes de către UNESCO a membrilor guvernului său național în sprijinul principiilor științei deschise este un progres important. Acesta ar putea fi un pas către promovarea unei înțelegeri comune a științei deschise, a elementelor sale cheie și a diverselor căi de realizare a acesteia — promovarea cooperării internaționale. Recomandarea UNESCO ar putea fi, de asemenea, un instrument util pentru a împinge guvernele naționale spre dezvoltarea și promovarea politicilor care vor permite știința deschisă. Scopurile declarate, obiectivele cheie și domeniile de acțiune identificate în Recomandare au găsit o rezonanță ridicată în rândul membrilor ISC, alături de membrii All European Academies (ALLEA) și ai Federației Mondiale a Organizațiilor de Inginerie (WFEO), conform unui anchetă comună realizat în decembrie 2020. Acesta este un semn bun de convergență care ar putea fi folosit pentru a mobiliza munca colectivă în vederea transformării științei deschise într-o realitate globală.

Realizarea principiilor și acțiunilor propuse în Recomandarea UNESCO nu va depinde doar de colaborarea interguvernamentală, ci trebuie să implice și un angajament creativ cu comunitatea științifică - nu prin comandă și control, ci prin mecanismele sensibile și interactive care au evoluat în sistemele științifice naționale de-a lungul multor ani. . După cum se precizează în intervenția ISC la Reuniunea Consiliului General UNESCO chiar înainte ca Recomandarea UNESCO să fie aprobată:

„Sistemele științifice au o ecologie distinctivă care tinde să implice trei actori cheie: guvernele care articulează prioritățile generale și stabilesc bugete pentru știință; consilii de finanțare fără rezerve care alocă resurse; și cercetătorii și instituțiile lor. Astfel de sisteme s-au dovedit flexibile și creative în maximizarea rentabilității investiției societății în cercetare. Aceste sisteme au două mari puncte forte: nu numai că răspund priorităților naționale imediate prin programe concentrate, dar extind, de asemenea, granițele cunoștințelor și oferă investiții cruciale într-un viitor de necunoscut. Ambele aspecte au fost cruciale în răspunsul științific la COVID-19. Astfel de sisteme flexibile, creative, colaborative și dovedite sunt bine plasate pentru a promova contractul social evoluat pe care îl implică știința deschisă.”

Abordarea barierelor cheie și a potențialelor capcane în calea științei deschise este un următor pas important, mai ales în situațiile în care comunitatea științifică trebuie să-și examineze funcționarea. De exemplu, domenii precum evaluarea cercetării și a cercetătorilor (în special utilizarea indicilor bibliometrici, cum ar fi factorii de impact în reviste, ca măsurători proxy pentru performanța cercetătorilor), aspecte legate de evaluarea inter pares, drepturile de autor și indexarea lucrărilor publicate necesită atenție alături de problema cunoscută a costurilor ridicate pentru cititor și/sau autori pentru a publica și accesa cunoștințele științifice în sistemul actual. ISC identifică patru teme principale în furnizarea științei deschise: accesul deschis la evidența științei; acces deschis la date și dovezi științifice; deschiderea și implicarea față de părțile interesate din societate; și accesul la instrumentele de calcul și de comunicare ale revoluției digitale, care sunt esențiale pentru participarea societății (a se vedea documentul de discuție ISC despre Știința deschisă pentru secolul 21).

de asemenea poti fi interesat de

Știința deschisă pentru secolul 21

Deschiderea se află în centrul demersului științific. Acest proiect de document de lucru, care a fost elaborat ca răspuns la o consultare globală a UNESCO privind știința deschisă, reunește lucrările dezvoltate în cadrul comunității Consiliului internațional al științei (ISC) privind știința deschisă.

Pentru a face știința deschisă o realitate, trei probleme cheie ar trebui să fie avansate la nivel global ca prioritate în acest moment:

Reforma editurii stiintifice: Un sistem de publicare științifică din ce în ce mai disfuncțional subminează controlul care este vital pentru menținerea rigoarei științifice. Acest sistem inhibă accesul la evidența științei în moduri care subminează incluziunea globală; riscă pierderea încrederii publicului; și nu reușește să facă față provocărilor și oportunităților revoluției digitale. Mai mult, unii editori majori evoluează în companii de tehnologie monopoliste, cu potențialul de a privatiza accesul la cunoaștere. Acestea sunt probleme cruciale cu care se confruntă instituirea globală a științei deschise și incluzive de care lumea are nevoie. La Adunarea Generală a ISC din 2021, membrii săi în majoritate covârșitoare hotărât să caute reformași au convenit că guvernarea acestor probleme ar trebui să fie responsabilă în fața comunității științifice. ISC derulează în prezent un proiect pe viitorul publicării științifice, cu scopul de a ajunge la un acord asupra unui set de principii care să maximizeze beneficiile cercetării științifice, atât pentru comunitatea științifică, cât și pentru un public mai larg. ISC susține adoptarea acestor principii de către comunitatea mai largă de producători, utilizatori, finanțatori și editori științifici.

Asigurați-vă că guvernanța privind diseminarea cunoștințelor științifice este responsabilă față de comunitatea științifică: După cum se menționează în declarație publică de delegația ISC la reuniunea Comitetului Special UNESCO pentru Știința Deschisă, în mai 2021, Recomandarea UNESCO și potențialele intervenții în cascadă ale statelor membre s-ar putea dezvolta pe două căi divergente. Statele membre ar putea alege să sporească sprijinul guvernamental pentru comunitatea științifică și pentru ecosistemul mai mare al părților interesate pe măsură ce dezvoltă noi politici, infrastructuri și strategii de colaborare care servesc paradigmei științei deschise care a evoluat în ultimele două decenii. În mod alternativ, statele membre ar putea ignora metodele tradiționale prin care comunitatea științifică se auto-organizează pentru a-și atinge scopurile și ar putea ajunge să precizeze, sau chiar să reglementeze, modul în care ar trebui organizată comunitatea științifică. ISC este puternic în favoarea primei și îngrijorată de cea din urmă, care ar putea crea un mod de știință deschisă care deschide ușa platformelor comerciale pentru a capta valoarea cercetării finanțate din fonduri publice.

Asigurarea echității în sistemul științific în evoluție: Știința deschisă trebuie să fie incluzivă la nivel global dacă dorește să fie eficientă la nivel global. Accesul echitabil la evidența științei, atât al autorilor, cât și al cititorilor, este o prioritate internațională. Este esențial ca comunitatea științifică internațională și finanțatorii săi să caute și să implementeze mecanisme prin care ar putea fi atinsă incluziunea, reducând în același timp diviziunile existente între Nordul și Sudul Global. Organismele internaționale precum ISC au un rol deosebit de jucat aici, având în vedere apartenența lor diversă.