Noul raport „Deschiderea evidenței științei: publicarea științifică funcționează pentru știința în era digitală” propune șapte principii cheie pentru publicarea științifică pentru a o orienta înainte.
Excludeți rezumatele în următoarele limbi:
Principiul I: Acces universal deschis
Evidența științei publicate este o sursă vitală de idei, observații, dovezi și date care oferă combustibil și inspirație pentru cercetări ulterioare și este o parte profundă a edificiului cunoașterii umane.
Acea înregistrare, inclusiv cataloagele posterioare ale editorilor, ar trebui privită ca un bun public global, liber și peren, liber de citit de cetățeni, cercetători și toate părțile interesate din societate.
Faceți clic pentru a trimite pe tweet imaginea
Principiul II: Licențierea deschisă
Progresul științei depinde de capacitatea de a accesa și interoga dovezi și concluzii din lucrările anterioare. Licențele deschise contribuie la promovarea responsabilității și trasabilității, permit autorilor să continue să obțină beneficii din munca lor și să maximizeze măsura în care lucrarea poate fi construită de alții. Cu toate acestea, atunci când trimit la jurnale, autorilor li se poate cere să transfere drepturile de autor către editori.
Pe măsură ce noile tehnologii sporesc capacitatea de a interoga întreaga evidență a științei pentru a descoperi noi cunoștințe, căile de acces la resursele care ar putea facilita o astfel de descoperire ar trebui să fie deschise tuturor, fără restricții prin acordarea de licențe sau capacitatea de a plăti.
Faceți clic pentru a trimite pe tweet imaginea
Principiul III: Evaluare riguroasă și continuă de către colegi
Creșterea numărului de publicații și diversificarea formatelor acestora și necesitatea unei revizuiri rapide în perioade de criză au crescut cererile revizorilor, care nu primesc nicio recompensă tangibilă pentru munca lor.
Este important să regândim procesele de evaluare inter pares, care sunt părți esențiale ale procesului curatoriu în supunerea lucrării științifice a autorului, a cercetării sau a ideilor la examinarea experților independenți din același domeniu.
Faceți clic pentru a trimite pe tweet imaginea
Principiul IV: sprijinirea metadatelor
Datele și observațiile susținute de metadate trebuie să fie disponibile pentru examinare atunci când este publicat un concept pentru care furnizează dovezi. Aceste procese sunt vitale pentru a permite altora să testeze logica și să încerce să reproducă experimentul sau observația.
Acest principiu este esențial pentru menținerea procesului de autocorecție științifică. Aderarea la acesta ar face mult pentru a rezolva epidemia de nereproductibilitate care a caracterizat ultimul deceniu.
Faceți clic pentru a trimite pe tweet imaginea
Principiul V: Accesul generațiilor viitoare
Evidența științei este o parte esențială a moștenirii umanității și ar trebui menținută în așa fel încât să asigure accesul generațiilor viitoare. Deoarece majoritatea bibliotecilor nu mai dețin colecții fizice mari, ci gestionează mai degrabă accesul la multe resurse online, există pericolul ca accesul la resursele digitale respective să se piardă.
Există un caz puternic pentru o rețea coordonată de biblioteci digitale dedicate păstrării evidenței științifice, fără o clauză de caducitate și guvernată de comunitatea științifică și instituțiile sale și nu de entități comerciale.
Faceți clic pentru a trimite pe tweet imaginea
Principiul VI: Respectarea diferitelor tradiții de publicare
Deși este clar că nimeni nu se potrivește tuturor, este important ca toți să fie de acord că contribuția la binele public global este un scop comun și că procesele de publicare ar trebui să evite crearea silozurilor între discipline.
Nu ar fi practic să insistăm asupra unor standarde comune pentru publicarea în toate disciplinele științei, dar este important ca jurnalele să fie explicite cu privire la standardele lor și să le respecte.
Faceți clic pentru a trimite pe tweet imaginea
Principiul VII: valorificarea oportunităților
Revoluția digitală a creat noi oportunități pentru a spori descoperirea și diseminarea de noi cunoștințe în moduri mai eficiente și mai eficiente și noi provocări care trebuie depășite.
Sistemul de publicare științifică trebuie să fie capabil să se adapteze continuu și să exploateze noi oportunități care să satisfacă principiile enunțate aici și să evite noi amenințări la adresa integrității sale, mai degrabă decât să fie inflexibil și să nu răspundă.
Faceți clic pentru a trimite pe tweet imaginea
Citiți toate cele șapte principii mai detaliat în Capitolul 2: „Principii pentru publicarea științifică” sau accesați publicația completă de mai jos.