Inegalitatea în orașul (post) pandemic: sănătate publică și pregătire urbană

Interviu cu Institutul Norvegian de Sănătate Publică.

Inegalitatea în orașul (post) pandemic: sănătate publică și pregătire urbană

Publicat inițial de Programul Global de Cercetare privind Inegalitatea

„Impactul COVID-19 și măsurile recomandate au scos la iveală inechitatea subiacentă în societate, cel mai proeminent în zonele urbane. Sperăm că experiența acestei pandemii va avea ca rezultat prioritizarea sănătății publice, precum și abordarea inegalității în zonele urbane ”

- scrie Hinta Meijerink de la Institutul Norvegian de Sănătate Publică în acest interviu cu GRIP.

Seria Programului Global de Cercetare a Inegalității (GRIP) „Inegalitatea în orașul (post) pandemic” analizează modul în care diferite dimensiuni ale inegalității sunt modelate, exacerbate, materializate sau coexistă în contexte urbane diverse la nivel global. În această serie, oferim informații de la cercetători, savanți și specialiști, întrebând cum efectele pandemiei, inclusiv virusul în sine sau măsurile de intervenție asociate acestuia, au un impact asupra oamenilor și comunităților, în special în ceea ce privește aspectele economice, politice, sociale, inegalități culturale, de mediu și bazate pe cunoaștere. 

Pentru contribuția din această săptămână, GRIP a discutat cu consilierul principal Hinta Meijerink la Institutul Norvegian de Sănătate Publică (NIPH). NIPH a publicat recent raportul „Urbanizare și pregătire pentru focare cu agenți patogeni respiratori cu impact ridicat”, Abordând provocările legate de pregătirea turbană pentru focarele de boli respiratorii. 

În raportul recent al NIPH, inechitatea este evidențiată ca unul dintre principalii factori de risc urban pentru focare. Ați putea să explicați la ce fel de dimensiuni ale inechității se referă raportul și în ce moduri ar putea afecta focarele de boală? 

Raportul identifică diferite dimensiuni ale inechității care ar putea afecta focarele. Un aspect principal este inechitatea economică și socială, cei cu mijloace economice mai mici nu își pot permite implementarea măsurilor recomandate de combatere a infecțiilor, în special în țările fără sau cu plase de protecție socială slabe. De exemplu, mulți oameni se bazează pe economii informale și își câștigă existența zilnic și nu își permit să rămână acasă cu simptome ușoare, deoarece își vor pierde veniturile. Acest lucru este evident prin creșterea foametei, a șomajului și a evacuărilor în timpul epidemiei COVID-19 la nivel mondial (au fost publicate numeroase lucrări cu privire la aceste probleme, precum acesta). Adesea, indivizii cu cel mai mic statut economic sunt cei mai afectați de măsurile de control, precum și cei cu risc crescut din cauza condițiilor de bază și cei care trăiesc în spații mai aglomerate. În plus, persoanele cu un statut economic mai scăzut pot să nu aibă capacitatea de a-și permite serviciile de sănătate, iar unele nu își pot permite anumite măsuri preventive, cum ar fi măștile de față. 

Adesea comunicarea este, de asemenea, o provocare, deoarece există o lipsă de informații către grupurile non-majoritare datorită, de exemplu, limbajului, analfabetismului și sensibilității culturale. Comunicarea standard nu ajunge adesea la aceste populații marginalizate și, prin urmare, este nevoie de informații direcționate către grupuri non-majoritare, implicând adesea colegi comunitari. 

Atunci când inegalitatea și grupurile marginalizate nu sunt luate în considerare în timpul focarelor, acest lucru poate duce la nerespectarea măsurii, rezultând creșterea răspândirii și creșterea inegalității, cum ar fi șomajul crescut, evacuările și foamea. Prin urmare, este crucial să se ia în considerare măsurile de susținere și comunicațiile direcționate. 

Care sunt experiențele și lecțiile învățate în ceea ce privește pregătirea urbană din pandemia COVID-19? Ce noi perspective asupra pregătirii urbane au fost obținute din această pandemie în general și, în special, în cazul Oslo? 

În general, am văzut că zonele dens populate sunt mai afectate, de exemplu New York, așa cum era de așteptat. Cu toate acestea, pandemia COVID-19 arată că răspunsul rapid și măsurile stricte pot transforma focarul. Multe măsuri recomandate în timpul pandemiei COVID-19 au fost inimaginabile și au fost considerate ineficiente înainte de această pandemie, cum ar fi carantina la scară largă a contactelor. Aceasta ilustrează importanța ajustării măsurilor recomandate la agentul patogen și importanța identificării și recomandării măsurilor de control bazate pe dovezi.  

Având un plan pandemic actualizat pentru Oslo a fost de mare valoare în timpul focarului. Anumite elemente, cum ar fi urmărirea contactelor, nu au fost incluse și demonstrează că planurile de pregătire pentru pandemie ar trebui actualizate și evaluate atât în ​​timpul cât și între focare, pentru a include elementele relevante. Populația din Oslo, la fel ca multe zone urbane, este foarte diversă și, prin urmare, este esențial să comunicați și să implicați toate populațiile pentru a asigura o înțelegere largă și adoptarea măsurilor de control. În plus, este crucial să ne concentrăm pe măsuri specifice bazate pe situația în care observăm cel mai mare număr de cazuri, cum ar fi în gospodării și în medii private, cum ar fi sărbători de familie, petreceri private și evenimente religioase. Implicarea intersectorială atât în ​​planificarea pregătirii, cât și în timpul pandemiei în sine este o cheie pentru a asigura implementarea și respectarea măsurilor de control al infecției. 

Intervențiile non-farmaceutice (măsuri de protecție personală, restricții de călătorie, blocaje) au fost unul dintre principalele mecanisme de răspuns utilizate de autorități în timpul pandemiei COVID-19. Utilizarea unor astfel de intervenții a fost fără precedent. Ce perspective, atât pozitive, cât și negative, putem trage din aceste experiențe, în legătură cu pregătirea orașului, planificarea pandemiei și inegalitățile? 

Pandemia COVID-19 ne-a arătat importanța identificării și izolării rapide a persoanelor infectate, precum și că urmărirea contactelor este esențială pentru a încetini răspândirea infecției, în special în mediul urban. Diverse studii au arătat că combinația de testare, autoizolare, urmărirea contactelor și carantină este eficientă în încetinirea răspândirii COVID-19 (ref exemplu). În plus, distanțarea socială și măsurile igienice s-au dovedit a fi instrumente utile. Dovezile științifice pentru unele măsuri, cum ar fi măștile de față, sunt limitate, ceea ce face dificilă decizia cu privire la ce să sfătuim. Mulți oameni experimentează oboseala măsurării COVID, rezultând o mai mică adoptare a măsurilor, prin urmare este important să se echilibreze măsurile. Măsurile eficiente împotriva pandemiei pot avea efecte secundare negative care îi afectează disproporționat pe cei cu statut socio-economic scăzut, cum ar fi șomajul și lipsa de venit, izolarea socială și accesul redus la educație. 

Raportul vine cu o lungă listă de recomandări pentru pregătirea urbană pentru focarele de boli respiratorii. Ce este nou în aceste recomandări pe care nu le-am văzut până acum și de ce?  

În general, recomandările privind pregătirea pentru focare sunt adesea date la nivel național și, prin urmare, ne-am propus să oferim recomandări special pentru regiunile urbane. Planurile naționale de pregătire sunt cruciale, dar zonele urbane au adesea o dinamică proprie care nu este acoperită de planurile naționale, fiind afectate mai sever și mai rapid decât alte zone. Prin urmare, erau necesare recomandări specifice pentru zonele urbane. În plus, este important să aveți adaptări locale în funcție de situația locală, nu numai pentru mediul urban, ci și pentru mediul rural. Este posibil să trebuiască să se mărească puțin planurile și recomandările naționale pentru anumite zone, de exemplu, mai multe municipalități norvegiene nu au raportat până acum un singur caz și intervențiile recomandate non-farmaceutice (NPI) în orașe nu vor fi relevante pentru acele regiuni.  

Esențial pentru o planificare adecvată a pregătirii pandemiei este integrarea în structuri durabile, preexistente și nevoile interdisciplinare transversale. Zonele urbane trebuie adesea să acorde prioritate din cauza finanțării limitate, iar măsurile care afectează mai multe discipline sunt mai susceptibile de a fi durabile, de exemplu, dezvoltarea benzilor pentru biciclete și acordarea de subvenții pentru biciclete va reduce riscul răspândirii bolilor, precum și va reduce poluarea. Integrarea planurilor de pregătire va diferi de la un loc la altul, dar zonele urbane colaborează și schimbă experiențe pentru a identifica ce funcționează.  

Un sistem robust de sănătate publică care permite identificarea focarelor, răspunsul în timp util și adaptarea rapidă la focare, incluzând în același timp toate fațetele sistemului de îngrijire a sănătății, este esențial în răspunsul la focare, precum și pentru prioritizarea fondurilor și aprovizionării. Mai ales capacitatea de a crește rapid capacitatea, atât în ​​sistemele de sănătate, cât și în laboratoare, sa dovedit a fi esențială pentru răspunsul COVID-19.  

Cum ar putea această pandemie să schimbe planificarea pregătirii urbane în viitor și cum ar putea afecta acest lucru ordinile urbane?  

Pandemia COVID-19 a arătat importanța pregătirii pandemiei și coordonarea acțiunilor, în special în zonele urbane, precum și importanța unui sistem robust de sănătate publică. Flexibilitatea a fost crucială în răspunsul la COVID-19, incluzând, dar fără a se limita la, extinderea activităților precum testarea, capacitatea de a redirecționa resursele (atât monetare, cât și umane), ajustarea sfaturilor bazate pe noi dovezi și colaborarea între sectoare. În plus, impactul COVID-19 și măsurile recomandate au scos la iveală inechitatea subiacentă în societate, cel mai proeminent în zonele urbane. Sperăm că experiența acestei pandemii va avea ca rezultat prioritizarea sănătății publice, precum și abordarea inegalității în zonele urbane. 

Programul global de cercetare privind inegalitatea (GRIP) este un program de cercetare radical interdisciplinar care consideră inegalitatea atât o provocare fundamentală pentru bunăstarea umană, cât și un impediment pentru realizarea ambițiilor Agendei 2030.

VEZI TOATE ARTICOLELE LEGATE

  • Avertisment: Traducerile sunt generate automat de Google Translate și pot conține erori. ISC nu este responsabil pentru nicio daune sau probleme care pot apărea din aceste traduceri. Puteți oferi feedback-ul dvs. trimițându-ne un e-mail la webmaster@council.science
    Notă: Vă rugăm să rețineți că „Summitul științific de la Adunarea Generală a ONU” din septembrie 2023 nu este un eveniment al Consiliului Internațional de Știință. Consiliul Științific Internațional nu are nicio asociere cu acest eveniment și nici cu organizatorul evenimentului.
    • Salt la conținut