Miniserie: COVID-19 și dimensiuni globale ale inegalității

Publicat inițial de Programul Global de Cercetare privind Inegalitatea (GRIP)

„Ne temem că 2020 va fi un an pierdut în dezvoltarea globală”, spune Paul Richard Fife, directorul Departamentului pentru Educație și Sănătate Globală de la Norad, Agenția Norvegiană pentru Cooperare pentru Dezvoltare. Norad este primul în programul global de cercetare privind inegalitatea (GRIP) miniserie de interviuri cu privire la actuala pandemie COVID-19 și efectele sale asupra dimensiunilor multiple ale inegalității.

Vedem deja cum impactul COVID-19 este distribuit inegal în funcție de locul în care locuiți, de situația dvs. de muncă, vârstă, poziția clasei, sex, etnie, disponibilitatea serviciilor de sănătate și o serie de alți factori. În această serie oferim scurte interviuri cu cercetători și organizații relevante care împărtășesc ideile și opiniile lor cu privire la modul în care pandemia ar putea exacerba sau modifica inegalitățile existente pe șase dimensiuni cheie: inegalități sociale, economice, culturale, de cunoaștere, de mediu și politice.

Primul din seria noastră este un interviu cu Paul Richard Fife, care este directorul Departamentului pentru Educație și Sănătate Globală al Agenției Norvegiene pentru Cooperare la Dezvoltare.

Cum influențează epidemia COVID-19 intervențiile de dezvoltare în sudul global?

Foto: Norad

Acestea sunt încă în primele zile și vom ști mult mai multe despre impactul COVID-19 în condiții cu venituri mici și fragile în următoarele câteva luni. Ne temem că 2020 va fi un an pierdut în dezvoltarea globală. Primim deja rapoarte conform cărora COVID-19 perturbă sau întârzie programele din țările afectate de virus. Au fost impuse restricții privind circulația în multe țări și acest lucru are un impact direct asupra deplasării personalului și asupra implementării programelor.

Situația din țară este agravată de blocaje internaționale, cum ar fi restricțiile de călătorie și dificultățile lanțului de aprovizionare, inclusiv medicamente și echipamente de protecție personală pentru personalul medical. Prețurile la alimente sunt mai susceptibile de a crește din cauza pandemiei. Deși nu numai din cauza COVID-19, recesiunea economică globală și ratele fluctuante de schimb valutar pot avea, de asemenea, un impact asupra nivelului fluxurilor de ajutor extern către țările în curs de dezvoltare.

Cum va afecta grupurile țintă o potențială întârziere în aceste proiecte? Ce intervenții sunt cele mai expuse riscului de efecte negative negative ale acestor întârzieri?

Pe măsură ce țările încearcă acum să conțină COVID-19, o consecință imediată este numărul crescând de copii și tineri care nu frecventează școli sau universități. Sute de milioane de studenți din întreaga lume pierd oportunitățile de educație. Pe măsură ce virusul începe să circule în comunități, serviciile de sănătate vor fi rapid copleșite. Acest lucru va avea impact nu numai asupra capacității țărilor de a îngriji pacienții cu COVID-19, ci și pentru toate celelalte servicii de sănătate. Dacă porțiuni mai mari din populație se îmbolnăvesc sau trebuie să aibă grijă de rudele lor, productivitatea va scădea, cu consecințe pe scară largă pentru familii, întreprinderi și economia națională.

Este important să subliniem că COVID-19 nu este doar o criză mondială de sănătate și umanitară, ci și o criză socială, economică și politică mai largă. Ne putem aștepta la întreruperi grave și întârzieri în toate sectoarele și programele până când pandemia arde sau un vaccin eficient sau un tratament împotriva COVID-19 este universal disponibil. Pentru a completa răspunsul umanitar de urgență și de urgență, este important de la început să vă pregătiți pentru atenuare și recuperare. COVID-19 ne amintește că consolidarea rezistenței la crize și șocuri este o parte integrantă a eforturilor noastre colective de a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă și de a nu lăsa pe nimeni în urmă.

Care sunt părerile dvs. imediate cu privire la impactul pe termen lung și mediu al acestei epidemii asupra politicii de dezvoltare și în ceea ce privește inegalitatea?

Ca și în cazul altor crize, pandemia COVID-19 exacerbează vulnerabilitățile și inegalitățile care stau la baza dintre și în interiorul țărilor, inclusiv inegalitatea de venit și de gen. Din epidemiile anterioare, știm că grupurile cele mai sărace și cele mai vulnerabile, precum refugiații și persoanele care trăiesc în condiții înguste, cu igienă slabă și aprovizionare cu apă curată, prezintă cel mai mare risc de a prinde boala și au acces limitat la asistență medicală. Pentru mulți, distanțarea socială și carantina la domiciliu vor fi în practică imposibile. Majoritatea lucrătorilor din țările în curs de dezvoltare sunt angajați informal și au economii limitate. Fără plase de protecție socială, este dificil pentru ei să rămână fără muncă și vor fi mai vulnerabili la prinderea virusului ei înșiși. Banca Mondială estimează că 100 de milioane de oameni cad înapoi în sărăcie extremă în fiecare an din cauza cheltuielilor neașteptate catastrofale de sănătate. Este probabil ca acest număr să crească din cauza COVID-19.

Vedem că unele țări din sudul global abordează mai bine criza COVID-19 decât țările din nord, în special datorită experienței lor în tratarea epidemiilor anterioare. Ce se poate face pentru a îmbunătăți comunicarea și schimbul de cunoștințe între nord și sud (în special de la sud la nord) în acest sens?

Este corect ca țările în curs de dezvoltare cu experiență recentă în combaterea epidemiilor precum Ebola, să fie într-o oarecare măsură mai bine pregătite pentru COVID-19. Sistemele existente de screening Ebola au permis rapid depistarea bolii coronavirusului la aeroporturi și punctele de trecere a frontierei. Peste 20 de țări din Africa pot testa acum pentru COVID-19. De asemenea, este util ca infrastructura necesară pentru izolarea și tratarea cazurilor severe să fie deja în vigoare în unele țări.

Experiențele cu Ebola și alte epidemii au evidențiat, de asemenea, necesitatea comunicării în domeniul sănătății publice prin canale de încredere pentru a ajuta la reducerea dezinformării, prevenirea stigmatizării și discriminării și menținerea încrederii publice în autoritățile naționale și locale.

Învățarea comună și schimbul de cunoștințe între țări sunt esențiale pentru un răspuns eficient. Organizațiile de experți multilaterali precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS) joacă un rol cheie în consilierea autorităților naționale. Cercetătorii, practicienii și mass-media pot contribui, de asemenea, cu informații și schimb de informații. Cu toate acestea, contextele de țară diferă, iar gestionarea epidemiilor are adesea un accent intern puternic, parțial condus de opinia publică. Contribuțiile trebuie să fie relevante, la timp și informate cu dovezi.

Următorul interviu din această serie va fi publicat săptămâna viitoare.

Foto: Johnny Miller / Scene inegale