Orașele pot fi facilitatori fundamentali ai dezvoltării umane

Ce elemente ar trebui să includă în mod fundamental conceptul de dezvoltare umană, luând în considerare provocările de astăzi și în contextul muncii dvs. asupra orașelor durabile?

Cred că conceptul original al dezvoltării umane ca proces de extindere a libertăților și oportunităților oamenilor și îmbunătățirea bunăstării acestora, precum și cele trei dimensiuni cheie ale Indicelui Dezvoltării Umane (IDU), sunt încă o abordare excelentă. Ceea ce cred că ar trebui să facem astăzi este să privim acest concept din contextul în care trăiesc o mare majoritate a oamenilor, orașele. Pentru mine, orașele sunt un sistem de sisteme care oferă servicii oamenilor. În acest sens, orașele sunt un factor care facilitează dezvoltarea umană. Un factor esențial pentru deplasarea oamenilor din zonele rurale în orașe este tocmai pentru că ei consideră că serviciile de bază sunt mai bune în orașe.

Aș dori totuși să fac o distincție între serviciile materiale și nemateriale. Serviciile materiale includ locuințe, acces la alimente, apă, energie și mobilitate, gestionarea deșeurilor și spații verzi. Oamenii se mută în orașe pentru a găsi aceste tipuri de servicii materiale. Dar oamenii merg și în orașe din cauza serviciilor sociale și a altor servicii nemateriale, de exemplu educație, locuri de muncă, cultură și siguranță publică. Educația a fost inclusă în Indicele Dezvoltării Umane, dar cultura și siguranța publică, care sunt, de asemenea, nevoi fundamentale pentru oameni, au lipsit în ideea originală. Un alt aspect al serviciilor oferite de orașe este că acestea sunt dependente de mediu, cum ar fi energia sau apa. Astfel, pentru mine este important să văd și orașul ca o parte cheie a unui sistem mai mare.

Urmând această idee de a vedea orașele ca fiind centre care oferă servicii fundamentale pentru dezvoltarea umană, indicați că este important să adăugați o dimensiune relațională?

Da, cred că elementele fundamentale ale dezvoltării umane sunt relaționale. De exemplu, oamenii sunt atrași de orașe prin oferta culturală și alte servicii sociale, cum ar fi teatre, cinematografe și muzee. Serviciile sociale și relaționale sunt, de asemenea, foarte relevante, permițând diversitatea și promovând atât interacțiunea, cât și înțelegerea între diferiți oameni și culturi diverse. Relațiile interculturale pe care le găsim astăzi în orașe au devenit centrale pentru concepțiile multor oameni despre calitatea vieții.

Siguranța este, de asemenea, importantă. Mulți oameni tind să meargă în orașe gândindu-se că vor fi mai siguri, deoarece vor avea acces la servicii de protecție, care cred că le pot îmbunătăți viața, le pot face mai sigure și chiar își pot îmbunătăți speranța de viață. Din păcate, în multe orașe acest lucru nu mai este cazul și adesea citările au devenit mai puțin sigure decât zonele rurale.

Bazându-ne pe perspectiva că orașele trebuie să ofere anumite lucruri pentru a permite dezvoltarea umană, care sunt principalele provocări emergente?

Pe lângă riscul de pandemie pe care l-am învățat cu toții acum este enorm, o provocare majoră este aceea că multe zone urbane, în principal în țările cu venituri mici, au rezidenți fără acces la serviciile de bază. Prea mulți oameni care se mută în centrele urbane, atrași de posibilitatea de a-și îmbunătăți calitatea vieții, ajung să trăiască fără acces la energie, apă, canalizare sau gestionarea deșeurilor. Din păcate, numărul persoanelor care nu au aceste servicii de bază nu scade în ritmul necesar la nivel mondial. Orașele care cresc fără furnizarea acestor servicii devin foarte problematice.

O altă provocare majoră este îmbătrânirea generală a populației în multe părți ale lumii. Comparând piramidele populației de astăzi și viitoare, vedem că aproximativ 35% din populație va avea 65 de ani sau mai mult pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul acestui secol. Speranța medie de viață globală va fi de aproximativ 80 de ani, iar acest lucru înseamnă o populație mare de oameni peste 80 de ani și chiar peste 90. Dacă nu schimbăm radical durata carierei profesionale, vom avea milioane de oameni care nu lucrează timp de peste două decenii. Acest lucru va avea consecințe foarte provocatoare în ceea ce privește veniturile, impozitarea, pensiile de pensionare și costurile asistenței medicale și a persoanelor în vârstă. Orașele ar trebui să adapteze serviciile la această realitate.

O altă provocare este migrația și mobilitatea oamenilor în interiorul și între țări. Un tip de migrație este din zonele rurale în zonele urbane, ceea ce pune presiune pe serviciile disponibile în orașe, așa cum am subliniat mai devreme. Un alt tip de migrație este între continente și țări datorită diferitelor niveluri de dezvoltare economică, schimbărilor climatice și alte presiuni, cum ar fi lipsa generalizată de servicii sau resurse naturale. Migrația globală din zonele rurale în zonele urbane și de pe continente din cauza schimbărilor climatice va fi extrem de importantă în viitor. Trebuie să fim pregătiți pentru fluxurile de persoane strămutate de evenimente extreme crescute și alte efecte climatice, pentru care mulți nu au rezistența. Având în vedere că multe centre urbane din întreaga lume nu sunt deja în măsură să-și asigure locuitorii, aceste fluxuri migratorii crescute pot pune cu adevărat în pericol rezultatele dezvoltării umane.

O altă provocare este, în opinia mea, ratele existente de inegalitate. În mod clar, avem nevoie de un nou contract social. Cu doar câteva decenii în urmă, lumea, deși încă inegală, a distribuit crearea bogăției mai în mod egal. De exemplu, atunci când companiile au crescut productivitatea, salariile au crescut și oamenii au câștigat mai mulți bani. Dar acest lucru nu este cazul în zilele noastre. Astăzi, productivitatea și crearea bogăției merg doar către cei foarte bogați. Această creștere a inegalității la nivel mondial este o altă provocare pentru următorii ani.

Acest lucru ne conduce la o problemă conexă, securitatea și guvernanța globală. Cum pot participa oamenii la procesele democratice atunci când inegalitatea continuă să erodeze țesătura socială? Oamenii sunt dispuși să adopte sisteme mai radicale și mai puțin democratice. Avem cazul multor lideri populisti, precum Donald Trump sau Boris Johnson, și influența globală crescută a unui regim autoritar major în China. Liderii autoritari și populisti merg mai departe cu agendele lor, ignorând în același timp cererile oamenilor. Deci, cum putem promova democrația, participarea civică și implicarea cetățenilor și cum putem dezvolta sisteme astfel încât oamenii să poată participa într-un mod mai profund? Pentru mine, aceasta este o provocare importantă și centrală pentru dezvoltarea umană. În acest sens, primarii nu sunt în general ideologi și mai puțin populisti, deoarece sunt concentrați pe rezolvarea problemelor cu care se confruntă cetățenii.

Cum putem face conceptul de dezvoltare umană mai strategic și să-l legăm mai mult de dezvoltarea durabilă?

În primul rând, permiteți-mi să spun că cred că ar trebui să luăm în considerare cu siguranță cum să încorporăm mai multe elemente ale Obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) și obiectivele acestora, în modurile în care măsurăm dezvoltarea umană. Principala problemă a unui concept bazat pe produsul intern brut (PIB) este că acesta este un indicator macro care nu are legătură cu realitatea unei țări - PIB-ul ar putea crește din cauza câțiva oameni bogați care câștigă mulți bani, dar a fi din majoritatea oamenilor s-ar putea înrăutăți. Prin urmare, trebuie să luăm în considerare măsurarea dezvoltării umane cu microindicatori la nivelul comunităților și al oamenilor. Dacă măsurați variația PIB pe cap de locuitor, nu numai cumulând la o zonă geografică, ci și pentru fiecare interval de percentilă de venit, atunci rezultatele ar fi foarte diferite. ODD-urile pot contribui, de asemenea, la dezagregarea acestei măsurări în diferite aspecte. Provocarea este de a traduce ODD-urile astfel încât să reflecte viețile oamenilor și oamenii să le poată raporta la propriile lor probleme.

În ceea ce privește modul de a face dezvoltarea umană mai strategică, poate am putea învăța din perspectiva misiunii care este prezentată acum de Comisia Europeană. Trebuie să fim de acord cu privire la o Stea de Nord, un scop și un scop și să generăm entuziasm în legătură cu aceasta. Într-un anumit sens, a fost vorba despre ODD 17, o chemare către toate părțile interesate din societatea globală de a lucra împreună. Problema este că, mai degrabă decât să lucrăm spre misiunea dezvoltării durabile, creăm silozuri în termeni de sectoare, într-un mod fragmentat. De exemplu, în contextul COVID-19, unele orașe se gândesc la modul în care pot crea soluții și pot consulta alte orașe, o formă de cooperare, concurență cooperativă.

Aceste rețele de orașe sunt importante, dar sunt incomplete, deoarece deseori nu includ consultări cu cetățeni sau cu alți actori sociali cheie, precum companii private sau cercetători. Astfel, ceea ce trebuie să facem este să creăm spații de colaborare între guverne, cetățeni, oameni de știință și sectorul privat. În opinia mea, acesta este singurul mod în care ne putem îndeplini cu adevărat misiunea de a implementa dezvoltarea umană durabilă. Problema este că este dificil să creezi aceste parteneriate. În primul rând, avem nevoie de încredere și este nevoie de mult timp pentru a facilita aceste procese. Crearea spațiilor pentru colaborare nu are nimic de-a face cu cercetarea sau banii investiți în infrastructură. Este vorba despre facilitarea proceselor de către oameni și consolidarea încrederii.

Ce este o definiție utilă și utilă a dezvoltării umane?

Pentru mine, o definiție semnificativă și utilă trebuie să fie centrată pe om și să se concentreze asupra oamenilor. Acesta este motivul pentru care PIB-ul nu este o valoare bună, deoarece este vorba de bani în interiorul unei țări și nu de oameni. Oamenii, nevoile lor materiale și nemateriale, precum și serviciile care răspund acestor nevoi, ar trebui să fie în centrul definiției și, permiteți-mi să adaug, acestea ar trebui să fie și în centrul transformării actuale pe care o trăim.

Reconstrucția care trebuie să se întâmple după criza COVID-19 trebuie să fie centrată pe om. Reconstrucția va reconstrui economia, dar această recuperare ar trebui să se concentreze asupra dezvoltării umane. Ar trebui să dezvoltăm noi cartiere care să ofere serviciile menționate mai sus și să acopere într-adevăr nevoile oamenilor. De exemplu, putem construi ceea ce se numește „Orașul celor 15 minute”. Acest concept transmite un centru urban în care serviciile esențiale sunt situate la o plimbare de 15 minute, astfel încât persoanele vulnerabile să nu aibă nevoie să depindă de transport. Aceștia pot merge peste tot pentru a accesa alimente, asistență medicală și interacțiuni și servicii sociale și culturale. Deci, când ne gândim la transformarea pe care trebuie să o creăm, să ne concentrăm pe îmbunătățirea dezvoltării umane, pe îndeplinirea ODD și pe realizarea unui nou contract social care să pună oamenii cu adevărat în centru.