Dezvoltarea umană este despre interdependență și conectivitate

Cum am putea să ne regândim înțelegerea conceptuală a dezvoltării umane pentru a fi mai receptivi la situația de astăzi?

Unul dintre cele mai importante aspecte ale dezvoltării umane de luat în considerare astăzi ca răspuns la un context global dinamic și incert este conexiune. Nu conexiune ca în „legat”, ci în termeni de relaționare. Anterior, am lucrat mult cu conceptul de securitate umană, care este strâns legat de dezvoltarea umană. În contextul schimbărilor globale de mediu, securitatea umană se referă la indivizi și comunități care au capacitatea de a răspunde amenințărilor la adresa drepturilor lor sociale, de mediu și umane. Această lucrare pune oamenii în centrul imaginii și se concentrează pe modul în care răspundem individual și colectiv la factorii de stres multipli. Dar astăzi, când ne gândim la dezvoltarea umană și la securitatea umană, vedem că apare o înțelegere conceptuală diferită. Această nouă înțelegere ia în considerare nu doar modul în care oamenii răspund la factorii de stres externi, ci și caracterul și calitatea conexiunilor și relațiilor noastre. Recunoaște importanța dezvoltării noastre interioare - cu alte cuvinte, desfășurarea potențialelor noastre și recunoașterea capacităților noastre de a ne relaționa între noi și mediul într-un mod mai rezonant și mai armonios.

Anterior, ne-am bazat pe Indicele Dezvoltării Umane, care se bazează pe indicatori precum speranța de viață, educație și venitul pe cap de locuitor. Dar există multe alte aspecte ale dezvoltării umane care nu sunt cuprinse în aceste valori, dar sunt centrale pentru dezvoltarea umană. De exemplu, cum măsurăm dacă acțiunile noastre iau în considerare interdependența și conexiunea noastră? Sau măsurați conștiința socială, recunoscând că dezvoltarea umană în cadrul unei comunități, țări sau regiuni nu poate avea loc sau există în detrimentul altora? A regândi dezvoltarea umană presupune a o vedea într-un mod mai colectiv și mai conectat, în același timp situându-l în contexte dinamice. Aceasta include schimbările climatice, pierderea biodiversității, inegalitatea în creștere sau contextul definitoriu actual, pandemia COVID-19. Dezvoltarea umană este despre a fi om și a se dezvolta fără a distruge natura și fără a oprima alți oameni sau a limita oportunitățile pentru generațiile viitoare.

Menționați conectivitatea ca un element fundamental al dezvoltării umane. Ne puteți spune mai multe?

Dezvoltarea umană sa concentrat asupra bunăstării individuale într-un context social, cum ar fi o comunitate sau un stat. În același timp, a minimizat conexiunile între societăți și conexiunile cu speciile neumane și cu mediul. Multe gândiri de dezvoltare astăzi par să reflecte o paradigmă individualistă, reducționistă, fragmentată, care consideră că oamenii sunt mai degrabă separați decât conectați. Acest lucru se aplică și relației noastre cu natura. Chiar dacă am fost socializați pentru a accepta această narațiune individualistă, deconectată, mulți oameni au un profund sentiment de a ști că acest lucru nu poate duce la o viață împlinită. Cred că această deconectare și tensiune se află în centrul majorității problemelor cu care ne confruntăm astăzi.

În opinia mea, avem nevoie de o schimbare paradigmatică în modul în care percepem dezvoltarea umană. În loc să ne întrebăm de ce este importantă legătura cu ceilalți și cu lumea naturală, poate ar trebui să ne justificăm de ce suntem nu gândindu-ne la noi în raport cu ceilalți oameni și mediul înconjurător. Multe culturi și tradiții văd oamenii și natura ca fiind conectați și interacționând continuu. Aceste probleme relaționale sunt fundamentale pentru o regândire a dezvoltării umane, deoarece oamenii nu pot fi sănătoși dacă planeta nu este sănătoasă. Schimbările climatice clarifică acest lucru.

Continuăm să fim atenți și să măsurăm lucrurile care sunt externe dezvoltării umane. Și da, acestea sunt importante. Sănătatea, educația și nutriția sunt bazele securității umane. Dar știm din psihologie și din neuroștiințe că creierul nostru este conectat la conexiune, iar cercetările arată că simțim durere socială în aceeași parte a creierului nostru ca și durerea fizică. Ne referim adesea la ierarhia de nevoi a lui Maslow și considerăm că actualizarea de sine este importantă după ce ne sunt îndeplinite nevoile de securitate. Ce s-ar întâmpla dacă o realizare a conexiunii noastre ar fi luată ca punct de plecare pentru dezvoltarea umană, mai degrabă decât ca o gândire ulterioară?

Dacă luăm legătura ca punct de plecare, atunci ne-am putea întreba: cum organizăm societatea într-un mod în care să aveți atât prosperitate individuală, cât și colectivă? Cum organizăm economiile și sistemele de guvernanță? Cum ne optimizăm nevoile sociale, sistemele noastre de sănătate, sistemele noastre de apă? Răspunsul la aceste întrebări ne-ar ajuta să ne gândim la diferite tipuri de valori și la diferite tipuri de povești despre ce este dezvoltarea umană. Într-o lume a schimbărilor rapide în care ne confruntăm cu amenințări existențiale, această narațiune ne va conduce să reflectăm mai profund asupra a ceea ce înseamnă de fapt dezvoltarea umană. De fapt, ce înseamnă adaptare? Dacă luăm conexiunea ca punct de plecare pentru dezvoltarea umană, am acorda prioritate bunăstării tuturor și am recunoaște că multe dintre amenințările la adresa dezvoltării umane și a securității umane provin de la noi, nu în altă parte.

Ce vrei să spui spunând că suntem originea multor amenințări?

Modul în care percepem amenințările externe este legat de realizarea sensurilor noastre, de modul în care ne privim în lume și de poveștile pe care le spunem despre noi înșine și despre viitorul nostru. De exemplu, atunci când ne concentrăm pe o narațiune „noi față de ceilalți”, avem tendința de a ne organiza societatea și economia în jurul ideii de câștigători și învinși, ceea ce contribuie la creșterea inegalității și excluderii. A acorda atenție factorilor interni înseamnă a recunoaște că toți avem puncte oarbe în viziunea noastră asupra lumii. Și ne orbim să vedem posibilitățile și soluțiile la crizele noastre globale. În ceea ce privește dezvoltarea umană, este mult mai ușor să spunem că alți oameni trebuie să se schimbe, să se dezvolte sau să acționeze diferit, atunci când de fapt depinde de fiecare dintre noi să ne explorăm propriile puncte oarbe aruncând o privire critică asupra filtrelor și a lentilelor prin care vizualizăm în prezent lumea.

Cum ar fi să ne lărgim cercul de îngrijire pentru a include „alții”? Aici mă refer la oamenii, speciile, ecosistemele și generațiile pe care le tratăm în prezent ca și cum nu ar fi legate sau legate de noi. Oamenii dețin o capacitate enormă de îngrijire, dar suntem socializați pentru a ne concentra în primul rând pe noi înșine și pe cei care sunt ca noi. Ni s-a spus că progresul și dezvoltarea înseamnă să avem mai mult, să cumpărăm mai mult, să experimentăm mai mult și să realizăm mai mult pentru noi. Acest lucru creează o contradicție internă, care creează mult stres, mai ales că echitatea este importantă pentru noi toți, ca specie. Valorile fundamentale precum echitatea, demnitatea, compasiunea și integritatea se aplică în mod inerent tuturor și, odată ce începem să recunoaștem acest lucru, este probabil să începem să prioritizăm tipuri foarte diferite de soluții.

Pe scurt, dezvoltarea umană nu se referă numai la bunăstarea individuală - include bunăstarea altora și a planetei. Tindem să echivalăm dezvoltarea umană cu creșterea economică și acordăm puțină atenție creșterii interioare și capacității noastre de a deține perspective multiple și de a acționa cu integritate - un sentiment al nostru în raport cu ansamblul.

Cine poate ajuta la crearea și promovarea acestei noi narațiuni a dezvoltării umane axată pe conectivitate și capacitatea noastră interioară de a ne situa în raport cu ceilalți și în raport cu întregul?

Ei bine, cred că este o chestiune de reformulare colectivă. Poveștile sunt deja acolo, trebuie doar să le colectăm și să le împărtășim și să facem acest lucru împreună. Este ușor să simțiți că munca de schimbare a paradigmei este mare lucru, dar în realitate paradigma alternativă există deja. Poate că trebuie doar să acordăm o atenție mai atentă și să ascultăm poveștile din întreaga lume care surprind esența dezvoltării umane în cadrul acestei paradigme. Aceste povești sunt spuse în fiecare zi, dar nu neapărat în știri. Este posibil să fie acolo, dar tind să fie înecați de zgomotul narațiunii polarizante „noi versus ei”.

Luați de exemplu criza COVID-19 acum. Nu auzim cu adevărat ce se întâmplă în comunitățile din Kerala, unde coeziunea socială și îngrijirea socială sunt răspândite și mulți atrag atenția asupra drepturilor cetățenilor, migranților și refugiaților. În schimb, continuăm să auzim aceleași povești; de fapt, tehnologia permite perpetuarea contra-narațiunii, care umbrește numeroasele exemple de solidaritate pe care le vedem astăzi în lume. De exemplu, Twitter și utilizarea inteligenței artificiale perpetuează această idee a unei lumi foarte polarizate și ierarhizate - o viziune asupra oamenilor așezată una împotriva celeilalte. Această narațiune polarizantă este una construită și încearcă din greu să reducă la tăcere o narațiune care recunoaște oamenii ca fiind conectați și care se îngrijesc unul de celălalt.

Se pare că sugerați că rearicularea dezvoltării umane înseamnă mai mult crearea unui mediu favorabil în care lăsăm să apară voci alternative. Cum se poate face această activare?

Cred că acest mediu favorabil apare atunci când recunoaștem că există valori în spatele alegerilor și deciziilor pe care le luăm și că acestea reflectă ceea ce este considerat important pentru noi. Activarea este în primul rând un exercițiu de explicitare a acestor valori. Dar, mai degrabă decât să ne concentrăm doar asupra conflictelor de valoare care perpetuează „noi versus alții” și „războaiele culturii”, ne putem concentra pe conectarea la valorile care sporesc dezvoltarea umană pentru toți. Aceasta înseamnă mutarea conversațiilor către ceva care ar sprijini al nostru dezvoltarea umană, nu doar a ta și a mea, ci a tuturor, inclusiv a generațiilor viitoare. De exemplu, atunci când cineva spune că nu-i pasă dacă întreaga foaie de gheață din Groenlanda se topește, deoarece există resurse minerale importante sub ea, trebuie să recunoaștem că această topire are implicații pentru viețile, mijloacele de trai și viitorul multor oameni, specii și ecosisteme. Trebuie să ne întrebăm: „Care sunt valorile care îi motivează pe oameni să nu le pese de pierderea gheții arctice?” A cui valori contează atunci când acțiunile ne influențează dezvoltarea umană colectivă?

Exploatarea oamenilor și a resurselor nu este neutră din punct de vedere valoric și există aici o dimensiune profund normativă, precum și o dimensiune extrem de politică. Dar, din nou, vocile alternative sunt deja aici. Tinerii de astăzi s-au născut într-o lume care este evident globalizată și conectată. Ei nu au aceeași viziune asupra lumii și nici aceleași puncte oarbe, ca și cei care au crescut în epoca Războiului Rece. Mulți nu sunt deschiși doar la noi paradigme - trăiesc și sunt noua paradigmă a dezvoltării umane.

În concluzie, să ne concentrăm pe un subiect la care ați lucrat mult: legătura dintre dezvoltarea umană și sănătatea planetei. Cum credeți că putem oferi o mai mare profunzime teoretică și soliditate Obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD)? Cum ne asigurăm că dezvoltarea umană este și despre planetă?

Dacă dorim să aducem durabilitatea și dezvoltarea umană la un loc, ar putea fi nevoie să ne gândim la indicatori diferiți sau suplimentari față de cei care sunt utilizați în prezent pentru a măsura progresul legat de ODD. ODD-urile în prezent zgârie suprafața doar în ceea ce privește ceea ce trebuie făcut. De exemplu, luați răspunsurile noastre la schimbările climatice (așa cum este descris în ODD 13). Acest lucru este important, dar nu este vorba doar de țintele și indicatorii tehnici ai acestui lucru sau al celui pe care îl atingem. Este vorba și despre modul în care le realizăm, inclusiv despre calitatea și incluziunea schimbărilor. Aceasta include aspecte de distribuție, dar și dimensiunile umane mai profunde implicate în schimbarea transformativă, cum ar fi la ce le pasă oamenii și de ce. Creăm o societate care funcționează pentru toată lumea sau contribuim doar la buzunarele de durabilitate? Avem în vedere schimbările climatice în raport cu alte probleme sau abordăm problemele într-un mod fragmentar? Reducem vulnerabilitatea și riscul pentru toată lumea sau ne înșelăm doar cu soluții tehnice?

Pentru a aborda natura conectată a dezvoltării umane și a menține integritatea ecologică a planetei, trebuie să aliniem acțiunile cu valorile care se aplică întregului sistem. Este important să luăm o perspectivă sistemică, dar și să recunoaștem că oamenii fac parte din aceste sisteme și că dezvoltarea umană este despre realizarea potențialului nostru colectiv de a crea o planetă în care viața poate prospera, nu doar pentru unii oameni și specii, ci pentru toți . Nu putem continua să promovăm dezvoltarea umană, pe de o parte, în timp ce exploatăm continuu oamenii și degradăm mediul, pe de altă parte.

O întrebare de bază care este vizibilă în special în situația de astăzi se referă la ceea ce contează cu adevărat pentru oameni și la modul în care acest lucru poate fi folosit pentru a genera transformări echitabile în durabilitate. În colaborarea cu dr. Monica Sharma la conducerea transformării radicale, am învățat să disting cadrele de înțelegere de cadrele de acțiune. Cadrele pentru acțiune creează rezultate și implică conversații și strategii bazate pe valori care se aplică tuturor - precum echitatea, dreptatea, demnitatea și compasiunea. Acțiunile din sferele politice și practice sunt aliniate la aceste valori. O abordare bazată pe valori recunoaște natura colectivă și interdependentă a dezvoltării umane și arată clar că unele sisteme actuale nu au integritatea necesară pentru a promova rezultate care să beneficieze oamenii și planeta. Dezvoltarea umană în contextul sănătății planetare necesită transformări personale, politice și practice și fiecare persoană are un rol important de jucat.

Karen O'Brien este profesor la Departamentul de sociologie și geografie umană de la Universitatea din Oslo, Norvegia. De asemenea, este cofondatoare a CHANGE, o companie care susține transformarea într-un climat în schimbare. Karen a participat la patru rapoarte pentru Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) și, ca parte a IPCC, a fost co-beneficiar al Premiului Nobel pentru Pace din 2007.

Imagine de copertă: by fdecomit on Flickr