Dezvoltarea umană durabilă înseamnă a trăi în armonie cu natura

Cum ar trebui să fie reconceptualizat astăzi conceptul de dezvoltare umană, luând ca punct de plecare munca ta în China?

Procesele generale de dezvoltare umană sunt dezvoltarea socioeconomică, schimbarea culturală emancipativă și democratizarea și extinderea drepturilor civile. Acest lucru poate duce la activități umane concentrându-se doar pe ceea ce avem nevoie, indiferent de capacitatea de transport a mediului și rezultând într-o dezvoltare umană nesustenabilă.

O astfel de dezvoltare centrată pe om este o deficiență comună în dezvoltarea umană în zilele noastre. Unul dintre motivele majore este lipsa de luare în considerare a capacității de transport a mediului pentru dezvoltarea pe termen lung. Multe resurse esențiale (de exemplu, combustibili fosili) sunt resurse neregenerabile, dar sunt exploatate în mod nerezonabil. Activitatea umană nerestricționată a provocat, de asemenea, poluare în creștere, cum ar fi poluarea aerului, a apei și a solului, care amenință în mod semnificativ sănătatea și siguranța ființelor umane. Prin urmare, trebuie să abandonăm conceptul de dezvoltare centrat pe om, să pledăm pentru coexistența armonioasă a oamenilor și naturii, să dezvoltăm și să utilizăm rațional resursele, să fim atenți la problemele de mediu și să construim viitorul dezvoltării umane bazat pe dezvoltarea durabilă.

Pe baza experienței mele, am două sugestii în acest domeniu. Una este dezvoltarea rațională și utilizarea energiei fosile, iar cealaltă este dezvoltarea energiei curate, cum ar fi energia solară, energia eoliană și energia nucleară, care nu numai că pot asigura necesitățile de dezvoltare umană, ci și să evite poluarea mediului. De fapt, promovăm acum energia solară în Platoul Tibetan pentru a înlocui parțial gunoiul de iac (care este ars ca combustibil) pentru a proteja sănătatea oamenilor și, de asemenea, pajiștile locale.

Acesta este un mesaj important de transmis, că dezvoltarea centrată pe om s-ar putea să ne inducă în eroare. De ce este o problemă izolarea oamenilor de restul mediului?

Aș dori să folosesc termenul „reziliență” pentru a detalia mai departe această problemă. Reziliența este capacitatea unui sistem de a reveni la starea sa inițială atunci când dispare o perturbare. Ar trebui să se recunoască faptul că ființele umane și natura sunt componente interdependente și interdependente ale sistemului pământesc, cu o anumită rezistență atunci când tulburările sunt la niveluri scăzute. Cunoașterea indigenă are o bună înțelegere a legilor naturii, cum ar fi cei 24 de termeni solari din China antică, care încă pot fi folosiți pentru a ghida activitățile agricole. Cu toate acestea, acest lucru nu este suficient pentru noi într-o lume care se schimbă mult mai rapid, cu mult mai multă tulburare.

Știința și tehnologia au îmbunătățit foarte mult productivitatea socială și au eliberat forța de muncă. De exemplu, producția agricolă poate fi maximizată printr-o cultivare rezonabilă și științifică. Cercetarea științifică poate oferi semințe mai bune pentru plantare (de exemplu, orez hibrid), agricultura mecanizată poate reduce povara fermierilor, iar o diversitate de produse agricole poate crește veniturile fermierilor. În plus, avansarea științei și tehnologiei a îmbunătățit eficiența muncii umane, iar timpul economisit poate crea o valoare suplimentară, cum ar fi prelucrarea produselor agricole și munca în exterior, care pot crește, de asemenea, veniturile fermierilor. Mai mult, progresul științific și tehnologic poate urmări în mod eficient schimbările climatice și prezice dezastrele naturale, ajutându-ne să facem față acestor provocări. Toate aceste progrese au îmbunătățit foarte mult rezistența socială. Totuși, astfel de progrese aduc și probleme, în ceea ce privește contribuția la încălzirea globală, extreme climatice și poluare, care provoacă mai multe incertitudini în legile naturale. Prin urmare, dezvoltarea umană în viitor ar trebui să ia în considerare efectele activităților umane asupra legilor naturale.

Pentru mine, coexistența cunoștințelor indigene cu știința și tehnologia este o cale de urmat. Trebuie să respectăm regulile de bază pentru a fi parte a naturii, în timp ce ne folosim de înțelepciunea noastră pentru a îmbunătăți condițiile de viață. Trebuie să recunoaștem că nu vom putea trăi niciodată independent de celelalte elemente ale naturii, precum animale, plante și chiar microorganisme.

Sunteți un expert în educație și ați menționat cât de important este tipul corect de educație. Cum ne poate ajuta educația să educăm oamenii să înțeleagă legătura lor cu natura și să folosim mai bine știința și tehnologia pentru a produce din natură fără a epuiza mediul natural?

Educația, precum și știința și tehnologia, stau la baza dezvoltării umane. Semnificația educației pentru dezvoltarea umană se reflectă în două aspecte. Una este creșterea productivității sociale din perspectiva producției, iar cealaltă este promovarea conceptului de dezvoltare durabilă prin educație de mediu. De exemplu, educația poate ajuta oamenii să utilizeze resursele naturale mai eficient. Am găsit acest lucru cu păstorii din Mongolia Interioară care au primit cunoștințe prin educație despre cum să întârzie perioada de pășunat pentru a-și face iarba să crească mai bine, permițându-le astfel să aibă pajiști mai eficiente și mai sănătoase și mai multe venituri din animale. Ei au putut învăța din experiența bătrânilor lor și a grupurilor de cercetare locale și regionale. Completarea cunoștințelor indigene cu știința și tehnologia modernă va îmbunătăți enorm mijloacele de trai locale, menținându-le în același timp în echilibru cu mediul local.

Educația pentru mediu poate îmbunătăți conștientizarea și participarea umană la protecția mediului, popularizează cunoștințele și abilitățile în materie de protecție a mediului și, astfel, poate contribui la realizarea dezvoltării durabile. Educația este, de asemenea, calea de bază pentru diseminarea pe scară largă, rapidă și eficientă a științei și tehnologiei. Prin educație, moștenirea și inovația științei și tehnologiei pot fi realizate, dezvoltate și consolidate continuu și, în cele din urmă, promovează în mod eficient dezvoltarea umană, fără niciun cost pentru mediu.

Cum putem face acest mesaj potrivit căruia cheia reorganizării dezvoltării umane constă în construirea (mai degrabă decât distrugerea) cunoștințelor și culturii indigene mai prietenoase și mai influente pentru politici?

Am vorbit despre cunoașterea și educația indivizilor și a comunităților mici, dar ceea ce este mai important este educația societății. În special, cred că trebuie să depunem eforturi pentru a spori educația de mediu a factorilor de decizie politică și a membrilor guvernelor la nivel național și internațional. Îmi place cadrul Obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), deoarece ne ajută să ne gândim la „noi” durabil și ne amintește de comportamentul personal (de exemplu, amprenta noastră de carbon și obiceiurile noastre de consum). Între timp, avem nevoie de mai multă educație la toate nivelurile societății, deci din ce în ce mai mulți indivizi consideră aceste elemente diferite ca un tot interconectat. În mod clar, aceste 17 obiective nu sunt la fel de importante pentru diferite țări, regiuni sau comunități. Dar găsirea obiectivelor de subliniat într-un context specific și asigurarea faptului că acestea sunt integrate la toate nivelurile de către educație poate fi o cale importantă de urmat.

Dacă ar fi să propui o nouă definiție a dezvoltării umane, care ar fi aceasta?

Aș dori să identific câteva cuvinte pentru a contribui la o nouă definiție. Unul este „armonia”, care transmite importanța gestionării relației dintre oameni și natură. Al doilea este „uniformitatea” sau „dezvoltarea uniformă”, care sugerează o dezvoltare comună a tuturor aspectelor ODD și a tuturor regiunilor. Al treilea este „nu lăsa pe nimeni în urmă”, indicând faptul că dezvoltarea umană ar trebui să beneficieze pe toată lumea, indiferent de rasă, sex și clasă socială.

Yanfen Wang este profesor de ecologie și vicepreședinte executiv la Universitatea Academiei de Științe din China. A ocupat funcția de vicepreședinte al Societății ecologice din China și a Societății de resurse naturale din China și este, de asemenea, membru independent al consiliului de administrație al Centrului internațional pentru dezvoltarea integrată a munților (ICIMOD).

Imagine de copertă: de Eli Cureton / USFWS prin Flickr.