Cum să predați tranziția energetică și clima în școlile de afaceri

Acest articol face parte din ISC Transform21 serie, care prezintă resurse din rețeaua noastră de oameni de știință și factori de schimbare pentru a ajuta la informarea transformărilor urgente necesare pentru atingerea obiectivelor privind clima și biodiversitatea.

Multe școli de afaceri se angajează în prezent în eforturi de integrare a sustenabilității prin „ecologizarea” disciplinelor existente, cum ar fi finanțe, marketing, strategie, operațiuni, contabilitate, resurse umane și management. Deși acest proces este în sine o provocare, este marcat de limitări. Într-adevăr, granițele disciplinare se bazează pe o gândire în siloz care, prin natură, este neadaptată la probleme sistemice, cum ar fi provocările legate de climă sau biodiversitate. La capătul extrem, dacă școlile de afaceri ajung pur și simplu să pună o etichetă „verde” sau „sustenabilă” în fața fiecărei discipline, riscă să rateze înțelegerea profundă a amplorii și sferei fenomenelor și să sfârșească prin a promova adaptarea marginală în loc de semnificativă. schimbare, inhibând astfel punerea sub semnul întrebării radicală, critică și fundamentală a ipotezelor disciplinare cheie în management despre guvernanța corporativă și crearea de valoare „durabilă”.

Ca urmare, dincolo de integrarea sustenabilității în cadrul fiecărei discipline de afaceri existente, este necesară o a doua abordare, concentrată pe introducerea de noi subiecte, abilități și cunoștințe. Această abordare este necesară pentru a dezvolta o înțelegere mai profundă a mecanismelor „marilor provocări” ale durabilității (cum ar fi schimbările climatice, colapsul biodiversității, dinamica ecosistemelor, inegalitățile sociale etc.) și dezvoltarea competențelor specifice legate de evaluarea impactului durabilității ( Analiza ciclului de viață, analiza scenariilor etc.). Astfel de cunoștințe sunt esențiale pentru înțelegerea adevăratei dimensiuni și amploare a provocărilor de durabilitate pentru societățile noastre, pentru a înțelege caracterul sistemic și neliniar al dinamicii climatice sau a biodiversității și pentru a evalua relevanța soluțiilor durabile concepute și promovate de întreprinderi. Cu toate acestea, după cum am menționat mai sus, această abordare încă lipsește în mare măsură. Potrivit unui studiu la scară largă realizat în Franța de către Proiect Shift în 2018, marea majoritate a instituțiilor de învățământ superior (76%) – inclusiv cele care oferă diplome de inginerie sau afaceri – nu au propus niciun curs unic pe probleme de climă și energie (Proiect Shift, 2019). Ulterior, Jean Jouzel – fost vicepreședinte al Grupului de lucru științific al Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) – a prezentat un raport către Ministerul francez al Învățământului Superior în 2020, să formuleze diverse recomandări către o nouă „bază comună de cunoștințe”, pentru toți studenții din învățământul superior, pe tema tranziției ecologice. Există așteptări clare și de la studenți, cum ar fi Manifest studentesc pentru o trezire ecologică, care a adunat peste 30 000 de semnături ale studenților care cer o reformulare a corporațiilor și a programelor de învățământ superior pentru a integra temele tranziției ecologice și problemele climatice.

În ultimii ani, programele au început să se schimbe. La ESCP Business School, ca și în alte școli care au o întorsătură de sustenabilitate, am folosit pe scară largă ateliere precum „Frescul climei” pentru a îmbunătăți înțelegerea studenților cu privire la schimbările climatice cu toate noile cohorte de studenți. Am introdus, de asemenea, seminarii sau cursuri obligatorii în principalele noastre programe (de la masterat în management la programele executive MBA). Prin aceste inițiative, dorim să ne asigurăm că toți studenții dobândesc alfabetizare ecologică de bază și sunt capabili să înțeleagă impactul granițelor planetare pentru afaceri. Cu toate acestea, am simțit nevoia să aprofundăm subiectul complex al tranziției energetice, care se află în centrul tranziției ecologice pentru economiile și societățile noastre, cu impact masiv ecologic, civilizațional și de afaceri.

De ce energia se află în centrul tranziției la durabilitate?

Din punct de vedere social și economic, energia a jucat un rol decisiv în dezvoltarea umană, bunăstare, productivitate și creștere. Dintr-o perspectivă ecologică, destinul nostru colectiv este modelat de capacitatea noastră de a limita schimbările climatice pentru a menține serviciile ecosistemice și un pământ locuibil. Pentru a se menține în limitele unui buget de carbon care respectă Acordul de la Paris privind climă, o țară precum Franța și-a stabilit obiectivul în 2009 (prin „Grenelle al mediului”) de a-și împărți CO.₂ emisii pe cap de locuitor cu un raport de șase în următorii 30 de ani, trecând de la 12 tone de CO₂ pe an până la 2 tone de CO₂ în 2050 (înainte de a ajunge la neutralitatea carbonului până în 2070).

Din perspectiva unui lider de afaceri, care sunt riscurile și vulnerabilitățile cu care se confruntă o anumită afacere în lumina unor astfel de provocări energetice? Ce tipuri de investiții și schimbări sunt necesare pentru a adapta corporațiile la această nouă realitate? Cine suportă costurile și cum gestionăm riscurile și procesul de schimbare? Cum proiectăm o traiectorie cu emisii scăzute de carbon la nivel micro, compatibilă cu traiectorii macro? Cum ar trebui să contribuie întreprinderile la reglementările sectoriale, naționale și internaționale pentru a concepe un cadru de reglementare relevant în lumina acestor provocări? Astfel de provocări implică transformări organizaționale cheie la nivel social, de reglementare, sectorial, de afaceri și individual. Din acest motiv, abilitățile organizaționale și de afaceri sunt foarte necesare într-o astfel de tranziție.

Pentru a dota o nouă generație de studenți cu abilitățile necesare pentru a face față acestei provocări, ne-am propus să proiectăm un curs de management de 30 de ore care să dezvolte o înțelegere a complexității sistemice. În prima parte a orei, ne-am concentrat pe definirea energiei și pe înțelegerea fațetelor sale multidimensionale și a tensiunilor paradoxale implicate. De exemplu, după ce am explorat creșterea exponențială a consumului de energie în timp, corelarea acesteia cu creșterea PIB-ului și rolul său central în dezvoltarea economică și socială (Smil, 2017), am explorat necesitatea de a reduce radical dependența noastră de combustibilii fosili, care încă reprezintă mai mult de 80% din mixul energetic la nivel global. Am explorat motivele fizice și consecințele geopolitice ale unei astfel de dependențe de combustibilii fosili, înainte de a explora provocarea schimbărilor climatice.

Următoarele cinci sesiuni s-au concentrat pe noțiunea de riscuri fizice și de tranziție pentru afaceri. Am introdus metodologii pentru măsurarea amprentei de carbon a afacerilor, cu exemple detaliate pentru mai multe sectoare și activități, instrumente manageriale pentru strategii cu emisii scăzute de carbon, analize de scenarii și așa mai departe. Studenții au explorat, de asemenea, antagonisme majore între obiectivele de afaceri și cele climatice, cum ar fi dificultatea reducerii emisiilor de GES pentru companii, situațiile în care prioritățile de afaceri pe termen scurt sunt în conflict cu acțiunile pe termen lung privind schimbările climatice și contradicția dintre obiectivele de reducere a carbonului și strategiile de afaceri conduse de creșterea volumelor de producție.

Un obiectiv suplimentar și transversal a fost acela de a ajuta studenții să se proiecteze în viitoarea lor carieră și să identifice un parcurs plin de satisfacții, atât profesional, cât și personal. În general, feedback-ul studenților a fost foarte pozitiv. Un sondaj anonim a constatat că 94% dintre respondenți ar recomanda cursul unui alt student (cu o probabilitate cuprinsă între 8 și 10 pe o scară de 10 puncte). Studenții au lăudat importanța subiectului și a abordării sale multidisciplinare (care acoperă dimensiunile macro, fizice și tehnice înainte de a explora implicațiile de afaceri), diversitatea profesorilor și a invitaților profesioniști, multiplele ateliere și interacțiunea cu echipa didactică și dinamica generală în curs. Cu toate acestea, studenții au remarcat, de asemenea, că au trecut printr-o experiență emoțională puternică pe parcursul întregului proces al clasei, pe măsură ce au devenit progresiv conștienți de centralitatea descurajantă și de dificultatea unor astfel de provocări energetice pentru afaceri, societate și problemele climatice.

Rezultate: Observații despre afaceri și tranziția energetică

Pentru echipa de profesori, acest curs a scos la lumină câteva observații transversale importante despre tranziția energetică, climă și afaceri:

În primul rând, există o deconectare puternică între macroobiectivele climatice (de exemplu angajamentele internaționale și naționale) și transformările sectoriale și de afaceri reale.
În al doilea rând, dimensiunea sistemică este adesea neglijată în planurile sectoriale și de afaceri pentru îndeplinirea țintelor climatice: transformările și scenariile sunt luate în considerare doar în silozurile unor sectoare economice specifice, țări, independent de ceea ce fac alții. Ele sunt foarte rar considerate la o scară mai sistemică, luând în considerare interdependențele globale dintre sectoare și țări. De exemplu, pentru a-și reduce impactul asupra carbonului, multe companii și sectoare pariază pe o disponibilitate masivă de energie regenerabilă, care poate să nu fie disponibilă pentru toți.
În plus, există o lipsă de descrieri concrete și concrete ale unei societăți care ar fi compatibile cu o „societate neutră în carbon”. Există o nevoie urgentă de a propune narațiuni, imaginare și lucrări de perspectivă pentru a ne imagina cum ar arăta societatea noastră (în termeni de călătorie, mâncare, locuințe) dacă ne-am reduce emisiile de CO2 cu un raport de 6 până în 2050.
Rămâne dificil de imaginat schimbări strategice radicale în lumina provocării încălzirii globale. De exemplu, la sfârșitul cursului, studenții și-au prezentat analiza corporativă pentru a efectua un „test de stres strategic” al strategiei de climă a unei firme. Profesorii au fost surprinși de faptul că, în ciuda cursului, și deși acum sunt pe deplin conștienți de amploarea și amploarea schimbărilor necesare pentru a aborda schimbările climatice, studenții erau încă puternic influențați de politicile și practicile corporative existente și nu erau confortabili cu ideea de oprirea anumitor activități, chiar și atunci când sunt vădit dăunătoare climei. În loc să provoace „afacerile ca de obicei”, studenții au avut tendința de a interioriza „imperativele” creșterii economice și profitabilității financiare. Când s-au confruntat cu compromisuri între afaceri și climă, ei au avut tendința să prioritizeze profiturile și să încerce „să facă mai puțin rău” decât să abordeze problema la scara potrivită. Unele dintre ele au avut tendința, de asemenea, de a combina problemele energetice cu politicile corporative mai largi de sustenabilitate și au avut dificultăți în a contesta strategia climatică a companiilor care se bucură de o imagine de marcă „verde” și de o bună reputație de sustenabilitate.

Dincolo de energie și climă, cum ar trebui să abordeze școlile de afaceri studiul marilor provocări ale durabilității?

În cele din urmă, dezvoltarea de cursuri ambițioase pentru astfel de provocări mari este atât o responsabilitate, cât și o oportunitate pentru educația managerială. Din cauza complexității multidisciplinare și sistemice a energiei și schimbărilor climatice, școlile de afaceri trebuie să investească resurse și timp pentru a încuraja cercetarea și educația multidisciplinară privind marile provocări ale durabilității, prin construirea de parteneriate instituționale relevante cu școli de inginerie, agronomie, științe sociale și chiar alte școli de afaceri. , pentru a dezvolta astfel de conținuturi multidisciplinare.

De asemenea, este esențial ca instituțiile de învățământ să consolideze legăturile cu absolvenții, studenții, profesorii și administratorii și să construiască un ecosistem mai larg de companii în jurul școlii pentru a răspândi cunoștințele la o scară mai largă și pentru a obține informații despre experimentele desfășurate în lumea afacerilor. În cele din urmă, trebuie să creeze colaborări inter-organizaționale și să împărtășească soluții active și bune practici. Provocările intelectuale și sociale prezentate de schimbările climatice sunt poate cea mai mare justificare de până acum pentru motivul pentru care avem nevoie de explorare și dialog deschis la minte, de tipul pe care universitățile le pot oferi. Ca un prim început și având în vedere urgența crizei climatice, universitățile și instituțiile de învățământ superior ar putea începe prin a împărtăși experiențe, materiale și soluții pentru a aborda provocarea în demersul lor educațional. Nu ezitați să ne contactați dacă doriți să continuați dialogul.

O versiune mai lungă a acestui articol este disponibilă și în Franceză or Engleză.

Aurélien Acquier este profesor de sustenabilitate strategică în departamentul de management al ESCP Business School, precum și decan asociat pentru durabilitate și co-director științific al catedrei ESCP Deloitte Circular Economy & Sustainable Business Models. Cercetarea sa se ocupă de integrarea problemelor de sustenabilitate și responsabilitate socială în forme organizaționale complexe.

Pierre Peyretou este profesor afiliat la ESCP Business School și ajută companiile să dezvolte activități cu emisii scăzute de carbon. Anterior, el a dezvoltat proiecte în mai multe țări în mai multe roluri de conducere, a lucrat în capital de risc și a condus programul DataCity.

Fotografie de CHUTTERSNAP on Unsplash