Acordul de la Paris funcționează conform intenției, dar mai avem un drum lung de parcurs

Acest articol face parte din ISC Transform21 serie, care prezintă resurse din rețeaua noastră de oameni de știință și factori de schimbare pentru a ajuta la informarea transformărilor urgente necesare pentru atingerea obiectivelor privind clima și biodiversitatea.

By Matthew Hoffmann, Universitatea din Toronto. Acest articol este republicat din Conversaţie sub licență Creative Commons.

Ei bine, asta începe să se simtă vechi: 2021 a fost un alt an al catastrofelor climatice - la fel ca cel de dinainte.

Încă un an de incendii și inundații, cu mai mult chemând pentru 2022. Și, ca și anul trecut, există solicitări disperate ca 2022 să fie un an de acțiunea accelerată a schimbărilor climatice. Trebuie să fie, în atâtea moduri (tehnologic, social, economic, politic), dacă vrem să evităm cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice.

Cu toate acestea, un lucru care este diferit în 2022 față de anii trecuți este că acum avem un tratat global de climă complet și funcțional. În noiembrie 2021 Reuniunea COP26 la Glasgow, comunitatea internațională a finalizat detaliile rămase ale Acordului de la Paris.

O mare parte din lume, sau cel puțin mass-media din America de Nord și Regatul Unit, au primit această știre cu confuzie. CNN, Economist, Globe and Mail și chiar CBC Kids a difuzat povești care puneau aceeași întrebare: „COP26 a fost un succes?”

Consensul care a apărut în mass-media și printre editorialişti a fost că s-au făcut unele progrese, chiar dacă nu a remediat schimbările climatice. Activiștii de mediu erau mai siguri: COP26 a fost un eșec.

Ambele reacții sunt rezonabile, deoarece două fapte despre acțiunea climatică coexistă în mod inconfortabil.

Acordul Paris funcționează așa cum a fost proiectat, face ceea ce ar trebui să facă și ceea ce poate face ca acord internațional.
Numai acordul Acordului de la Paris nu ne poate salva. Răspunsul global la schimbările climatice nu generează transformare în ritmul sau scara de care avem nevoie pentru a evita cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice.

Parisul este un mijloc, nu un scop

Acordul de la Paris este a context pentru acțiunea climatică, nu acțiunea în sine. Substanța sa principală este un obiectiv convenit colectiv (menținerea încălzirii la 1.5 C) și obligă țările dezvoltă propriile planuri climatice, ceea ce au făcut în mare parte și unii chiar le-a crescut din 2015.

De asemenea, oferă infrastructură pentru raportarea colectivă și monitorizarea planurilor cu metrici comune, pentru a face bilanțul modului în care angajamentele statelor se traduc în obiectivul general, pentru a dezvolta un piața globală a carbonului și mobilizarea finanțelor pentru Sudul Global. După Glasgow, cele mai multe dintre acestea sunt acum în vigoare.

Ura! Acordul de la Paris funcționează... și totuși clima încă arde.

Din păcate, Acordul de la Paris poate funcționa perfect și eforturile individuale ale statelor pot rămâne în continuare scurte. Acordul de la Paris este un mijloc, nu un scop.

Transformarea acestui context instituțional global într-un răspuns global eficient la schimbările climatice necesită o acțiune națională ambițioasă. Acordul de la Paris va reuși în sens mai larg dacă statele își intensifică ambiția și punerea în aplicare a planurilor lor climatice. Asta e tot jocul. Din fericire, infrastructura și abordarea Acordului de la Paris oferă câteva mecanisme pentru a încuraja acest lucru.

Infrastructura cooperativă — în special transparența și termene și valori comune de raportare pentru emisiile de gaze cu efect de seră și acțiunile naționale privind clima — poate ajuta la catalizarea ciclurilor virtuoase ale ambiția crescândă. Chiar dacă Acordul de la Paris se bazează pe angajamente individuale și nu pe angajamente comune, țările sunt încă precaute cu privire la trecerea înaintea colegilor și concurenților lor. A avea angajamente naționale transparente cu raportare standardizată este posibil o modalitate de a atenua aceste preocupări.

Eforturile de mobilizare a finanțelor trebuie totuși îmbunătățite drastic. Acesta a fost un punct major de conflict la COP26 aproape a deraiat conferința.

Statele din nordul global sunt serios performanțe insuficiente în ceea ce privește angajamentele asumate privind finanțarea pentru schimbările climatice și adaptarea. Ei au rămas cu cel puțin 20 de miliarde de dolari SUA pe un angajament de 100 de miliarde de dolari pe an - o sumă în sine considerată „minică” în comparație cu ceea ce este necesar în cele din urmă. Mobilizarea finanțelor pentru Sudul Global a fost a târg cheie care a făcut posibil însuși Acordul de la Paris iar succesul său viitor depinde de îndeplinirea acestui angajament.

Responsabilitatea și incluziunea pot instiga schimbarea

Aceste mecanisme se bazează însă pe țările care doresc să acționeze cu entuziasm și echitate. Aceasta este schimbarea necesară și este ceea ce activiștii pentru schimbările climatice a ieșit pe străzile din întreaga lume să solicite. Logica responsabilității și incluziunii incluse în Acordul de la Paris oferă oportunități de a instiga schimbarea.

În primul rând, responsabilitate în Acordul de la Paris n t este în mare parte externă — acordul în sine nu are mecanisme de aplicare, deoarece deciziile și acțiunile sunt luate pe plan intern. Acest lucru oferă cetățenilor și activiștilor ținte concrete — planuri naționale pentru climă.

Avem nevoie de mai multă legislație națională, cum ar fi Actul de responsabilitate net zero din Canada. Avem nevoie de presiunea cetățenilor pentru a continua să intensifice ambiția și implementarea națională pentru a ne asigura că o astfel de legislație nu este spălarea verde.

În al doilea rând, Acordul de la Paris recunoaște importanța mobilizând întreaga gamă de corporații, orașe, provincii, ONG-uri, comunități și așa mai departe pentru a atinge ținta de 1.5 C. Munca făcută de aceștia non-statale și substat jucătorii pot schimba ceea ce țările văd ca fiind posibil și acțiuni adecvate pentru schimbările climatice.

Deci, avem Paris și asta e un lucru bun, oarecum. Functioneaza. Oferă infrastructura pentru a face mai mult; a face mai bine. Nu e magie insa. La fel de Catherine Abreu, directorul executiv al Rețelei Climate Action, a observat:

„Rezultatele finale ale COP26 le oferă canadienilor o imagine clară a locului în care se află lumea: uniți în speranța disperată de a limita încălzirea la 1.5 C și de a evita efectele cele mai ireversibile ale schimbărilor climatice; împărțite pe scara efortului necesar pentru atingerea acestui obiectiv.”

Forța animatoare pentru ca Acordul de la Paris să reușească cu adevărat este eforturile pe care oamenii, comunitățile, ONG-urile și corporațiile le depun pentru a face statele să vadă necesitatea unei dimensiuni adecvate a eforturilor. Avem Paris, dar speranța pentru 2022 se va găsi în mișcări și politică care cresc pe tot globul; în lupta pentru planuri de redresare în caz de pandemie care se concentrează pe justiție, echitate și durabilitate; în acțiunile de zi cu zi ale indivizilor în cauză care creează un impuls social pentru schimbare.

Matthew Hoffmann, profesor de științe politice și co-director Laboratorul de guvernare a mediului, Universitatea din Toronto. Acest articol este republicat din Conversaţie sub licență Creative Commons. Citeste Articol original.

Imagine de Russ Allison Loar prin Flickr.