Provocări la interacțiunile știință-politică-societate în cercetarea transdisciplinară

Această postare pe blog a apărut inițial în Informații despre integrare și implementare și este repostat cu permisiunea autorului.

De ce este adesea atât de dificilă cercetarea transdisciplinară? Care sunt provocările cheie care trebuie depășite pentru a produce în mod eficient cunoștințe în diferite discipline academice, contexte politice și domenii societale?

Beneficiarii LIRA 2030 au identificat cinci provocări cheie atunci când am analizat cinci proiecte implementate în nouă orașe africane care făceau parte din cercetarea integrată de lider pentru Agenda 2030 în Africa (LIRĂ) program (Odume et al., 2021).

LIRA 2030 Africa: Realizări și învățăminte cheie

Raportul surprinde realizările cheie, perspectivele și lecțiile învățate de programul Leading Integrated Research pentru Agenda 2030 în Africa (LIRA 2030 Africa) în perioada de șase ani, 2016-2021.

Provocarea #1: Depășirea pragului conceptual

Interacțiunile știință-politică-societate necesită implicarea activă a diverșilor actori, adesea cu limbaj discursiv și medii epistemice diferite. Traducerea discursului academic într-un limbaj accesibil de zi cu zi poate fi o provocare. În aceeași ordine de idei, actorii politici și sociali folosesc discursuri necunoscute actorilor academicieni.

Trecerea pragului conceptual în termeni de transformare intelectuală, ontologică și cognitivă este deosebit de provocatoare atunci când proiectele nu se referă doar la înțelegerea problemelor sau la creșterea gradului de conștientizare, ci și la coproducția reală a cunoștințelor și coproprietatea rezultatelor rezultate. Provocarea este exacerbată:

pe măsură ce diversitatea crește. Cu cât disciplinele academice, contextele politice și domeniile societale ale participanților sunt mai diverse, cu atât pragurile conceptuale care trebuie depășite sunt mai mari.
când experiența anterioară în proiecte de cercetare integrativă este limitată. Cu cât participanții au avut mai puțină expunere față de celelalte sectoare, cu atât este mai greu să treci peste pragurile conceptuale.

Provocarea #2: Intensitatea utilizării resurselor

Disponibilitatea inadecvată a resurselor, cum ar fi timpul, resursele umane și fondurile, poate reprezenta o provocare semnificativă. Frecvența și intensitatea angajamentului dintre actorii din știință, politici și societăți sunt costisitoare în ceea ce privește programarea întâlnirilor și găsirea locurilor pentru astfel de întâlniri, precum și timp. Este adesea dificil să programați întâlniri care se potrivesc tuturor actorilor critici. Prin urmare, implementarea proiectului poate fi lentă. În plus, încercarea de a găsi un teren comun, care adesea se schimbă pe măsură ce proiectele progresează, poate împiedica ritmul implementării proiectului.

Provocarea #3: Diferențele de putere, valori și etică

Interacțiunile știință-politică-societate au diferențe de putere inerente. Actorii academici, de exemplu, sunt puternici din punct de vedere epistemic în discursul academic al proiectelor, în timp ce actorii politici sunt influenți în a determina dacă rezultatele proiectelor vor fi utilizate în arena politicilor.

Influența puterii și a valorilor diverse devine și mai puternică în proiectele implementate în spații contestate. Acest lucru necesită o echilibrare cu tact a diferitelor interese, valori și dinamici de putere. Deosebit de important este să ne asigurăm că vocile actorilor mai puțin puternici nu sunt doar captate, ci și reflectate în implementarea și rezultatele proiectului.

Provocarea nr. 4: Mersul ultimului milă

Folosim analogia „mersul pe ultimul kilometru” pentru a ilustra importanța asigurării că discontinuitatea și oboseala de participare sunt gestionate în mod adecvat. Acest lucru asigură că interesele actorilor critici în proiecte sunt susținute de la co-identificarea problemelor de cercetare prin coproducție și diseminare.

Experiența noastră sugerează că discontinuitatea și oboseala participării sunt inevitabile. Prin urmare, construirea unei suficiente redundanțe în proiecte în domeniile științei, politicii și societății este o strategie importantă pentru a face față și a se adapta la discontinuitate. Prin redundanță înțelegem încorporarea în proiecte a mai multor actori care ar putea juca roluri identice sau similare, contribuind astfel la minimizarea efectelor negative ale discontinuității oamenilor sau ideilor.

Provocarea #5: O istorie a silozurilor academice și practice

Pentru cadrele universitare care nu au participat anterior la proiecte de cercetare transdisciplinare și coproducție de cunoștințe, integrarea este adesea o provocare deosebită. Provocarea integrării se poate manifesta ca conceptuală, practică și/sau metodologică.

Actorii politici au adesea o istorie de lucru în siloz, cu o colaborare redusă între diferite sectoare de politici. De asemenea, poate exista o lipsă de colaborări la diferite niveluri de guvernare, cum ar fi local și național.

Strategii pentru depășirea provocărilor

Provocările legate de trecerea pragului conceptual necesită învățare reflexivă și deschidere.

Poate fi util să abordăm împreună provocările legate de utilizarea intensivă a resurselor, istoria silozurilor academice și practice și discontinuitatea și oboseala participării, deoarece acestea ridică imperativul de a face resursele disponibile pentru coproducție, precum și importanța dezvoltării capacităților și stimularea practicienilor și a cadrelor universitare implicate în coproducție pentru interacțiunile știință-politică-societate. Mai exact, pentru a integra interacțiunile știință-politică-societate prin coproducție, sugerăm:

Abordarea silozurilor academice și de practică prin dezvoltarea adecvată a capacităților și stimularea cadrelor universitare și practicienilor prin implicarea acestora de la începutul proiectului până la implementare și evaluare;
Stimularea coproducției prin resurse adecvate, de exemplu, finanțarea proiectelor și mentorat;
Abordarea discontinuității atât a ideilor, cât și a oamenilor prin redundanțe în cadrul echipelor și proceselor de proiect.

Pentru a echilibra interesele, valorile și asimetria puterii inerente spațiilor de coproducție, sugerăm identificarea surselor de putere inerentă și a contextului exercitării puterii. De asemenea, este util să se explice ipotezele, valorile și așteptările adesea implicite deținute de actori cu privire la participarea la un proiect.

Întrebări de încheiere

Provocările pe care le-am descris rezonează cu experiența dumneavoastră? Ați identificat provocări suplimentare sau diferite? Există și alte strategii pentru a depăși provocările pe care le-ați găsit a fi eficiente?

Pentru a afla mai multe:

Odume, ON, Amaka-Otchere, A., Onyima, B., Aziz, F., Kushitor, S. și Thiam, S. (2021). Căi, dinamica contextuală și la scară transversală a interacțiunilor știință-politică-societate în cercetarea transdisciplinară în orașele africane. Știința și politica de mediu, 125. (Online – acces deschis) (DOI): https://doi.org/10.1016/j.envsci.2021.08.014

Biografii:

Oghenekaro Nelson Odume Dr. este profesor asociat și director al Institutului pentru Cercetarea Apei de la Universitatea Rhodes, Grahamstown, Africa de Sud. Interesele sale cheie sunt cercetarea transdisciplinară în sisteme socio-ecologice complexe, implicarea politicilor și managementul resurselor de apă.

Akosua BK Amaka-Otchere PhD este lector la Departamentul de Planificare, Universitatea de Știință și Tehnologie Kwame Nkrumah, Kumasi, Ghana. Interesele ei cheie sunt munca transdisciplinară, implicarea politicilor, monitorizarea și evaluarea și analiza de gen în planificarea regională și urbană, energie și mediu..

Binecuvântarea lui Nonye Onyima PhD este un lector principal dedicat la Departamentul de Sociologie și Antropologie, care este găzduit în cadrul Facultății de Științe Sociale de la Universitatea Nnamdi Azikiwe, situată în Akwa, Nigeria. Ea se implică activ în cercetarea etnografică calitativă, explorând diverse teme care cuprind cultura, sănătatea, genul, mediul, conflictele și cercetarea transdisciplinară..

dr. Fati Aziz este asociat de cercetare postdoctorală la Texas A&M University, College Station, Texas, SUA. Interesele sale de cercetare sunt managementul resurselor naturale și implicarea părților interesate, cu obiectivul principal de a reduce decalajul dintre cunoștințele științifice și implementarea practică..

Dr. Sandra Boatemaa Kushitor este un om de știință în domeniul populației cu sediul la Ensign Global College, Kpong, Ghana și la Universitatea Stellenbosch, Stellenbosch, Africa de Sud. Ea aplică perspective teoretice și metodologice din științele sociale pentru a înțelege sănătatea populației în cercetarea sa, concentrându-se pe trei domenii distincte, dar legate de sănătatea populației: schimbările populației, nutriția sănătății publice și guvernanța..

dr. Sokhna Thiam este cercetător asociat la Centrul de Cercetare a Populației și Sănătății Africane, Dakar, Senegal. Cercetarea ei se concentrează pe investigarea impactului schimbărilor globale de mediu asupra sănătății, acordând o atenție deosebită schimbărilor climatice și impactului acestora asupra sănătății. Interesele ei mai largi sunt în aplicarea abordărilor transdisciplinare și de gândire sistemică în ceea ce privește generarea de dovezi în cercetare, politicile și implicarea comunității..